Atragem spectatorii prin elemente-șoc sau prin scenarii originale?

Tot mai mult, în ultimii ani, am putut asista la o adevărată ”revoluție” în materie de exprimare în domeniile teatru și film. De la numeroase efecte speciale și proiecții în 3D în cazul filmului până la spectacole de teatru în care maniera de exprimare era cel puțin una originală. Desigur, toate acestea își au rolul lor în captarea atenției cinefilului sau a iubitorului de teatru (am văzut mai demult un film în 3D și pot confirma că a fost o experiență interesantă), dar în ce măsură dorința de noutate în exprimare dorește să acopere ceva mult mai important, anume lipsa consistenței în materie de scenariu? În perioada recentă, multă lume a criticat așa-numitele adaptări ale unor creații celebre (ex. Omul invizibil, Albă ca Zăpada etc.) într-o formă modernă nu doar discutabilă ca (…)