Santiago Ramón y Cajal, părintele neuroștiinței moderne. Omul care a descoperit structura reală a creierului

În adolescență, un tânăr spaniol pe nume Santiago Ramón y Cajal (1852 – 1934) visa să devină artist: desena cu pasiune, copia forme, studia lumina și încerca să înțeleagă lumea cu ochiul unui pictor. Tatăl lui, medic și profesor de anatomie, îl îndemna, însă, spre o carieră „serioasă”, Cajal ajungând astfel la medicină, dar fără să abandoneze desenul. În loc să picteze pe pânză, a început să deseneze ceea ce vedea prin microscop, o schimbare ce avea să transforme complet felul în care înțelegem creierul. La sfârșitul secolului al XIX-lea, neuroanatomia era un teritoriu al incertitudinii. Mulți savanți susțineau teoria reticulară: ideea că sistemul nervos ar fi un bloc unic și neîntrerupt de materie, o rețea infinită în care fibrele sunt sudate între ele ca firele unei pânze de (…)