Epoca crizei perene

Vreme de decenii, portofoliul investitorilor a fost format din circa 60% acțiuni și 40% obligațiuni suverane. Aurul a fost considerat tot mai mult o relicvă, iar cei care se îndreptau spre aur au fost priviți ca un soi de adepți ai teoriilor conspirației. Pentru prima dată după 50 de ani, instituțiile financiare internaționale au început să vorbească despre o limitare a procentului de obligațiuni suverane la 20%, în favoarea investițiilor în metale prețioase. Este un adevărat tsunami al capitalului care se mută către aur și fuge de datoria guvernelor. Apare și tendința creșterii celor 20% aur și, în plus, a acumulării de cash, tot în dauna datoriilor guvernamentale. ”Lumea nu va trece printr-o criză precum cea din 2008-2011. Nicio bancă centrală sau guvern nu va accepta asta. Ați putea (…)