copil – cățel – pisică

Încă ”un copil”?? Asta îți mai lipsea! Poftim! Copilul tău are o idee fixă de la un timp: vrea un cățeluș. Sau ”măcar un pisoiaș”. Și aplică instinctiv tactica manipulării: ”Dacă un frățior sau o surioară cu care să mă joc nu-mi aduce barza…”. Măcar o jucărie vie, nu?, că de alea din pluș s-a plictisit. Doar că asta vie va fi mai mult jucăria ta decât a lui. Uneori poate fi doar un capriciu de câteva zile – prietenul lui are un cățel, de ce să nu aibă și el? Alteori poate fi o dorință serioasă, pe termen lung. Dar, ca părinte, nu este chiar floare la ureche: înainte de a spune da sau nu, gândește-te la toate implicațiile pe care le are apariția unui ”alt copil” în familie. Cine scoate cățelul la plimbare? ”Eu, promit!”. Și este chiar sincer. Dar știi cum e – și tu i-ai promis mamei (…)