Statul este oglinda noastră colectivă – dacă arată arată rău este pentru că noi, am devenit aşa!

Statul este o ficțiune colectivă la care toţi ne agăţăm ca nişte moluşte de o stâncă pe care nimeni nu a văzut-o, dar despre care toţi suntem convinşi că există. Este un nume dat unei mulţimi de obiceiuri, un fel de somn ambulatort pe care îl trăim zi de zi, convinşi că acel „noi” abstract are o voinţă, un plan, o demnitate. În realitate, statul nu este decât o colecţie de funcţionari plictisiţi, de legi scrise într-un limbaj inaccesibil, de clădiri impunătoare cu holuri goale. Este un mecanism care a ajuns să funcţioneze pentru sine, ca un ceas fără bec, care încă mai ticăie, dar nimeni nu mai ştie ce oră arată. Cine este statul? Este o întrebare la care nici măcar statul nu ar putea răspunde. Uneori pare a fi un elefant într-o cameră pe care toţi pretind că nu-l văd, dar de care se (…)