Ciuma modernă: prostul cu carte

În viață m-am ferit, cu aceeași grijă cu care îți aperi buzunarul de un hoț în tramvai, de două specii umane: nebunii și proștii cu carte. Primii – săracii de ei – au măcar noblețea inconștienței. Uneori chiar îi privesc cu o vagă simpatie, ca pe niște oracole căzute în derizoriu. În vechime erau aclamați pe ulițe, priviți ca înțelepți în transă, demiurgi ai delirului. Astăzi, nu mai sunt decât umbre rătăcitoare, aruncate în stradă, libere ca porumbeii și la fel de ignorate. Dar nu ei sunt ținta acestui rechizitoriu – nebunii își păstrează, chiar și în cădere, o anumită demnitate.Adevărata pacoste, pericolul ce se insinuează zilnic în viața noastră ca o molimă fără antidot, îl reprezintă proștii cu carte. Da, acea specie monstruoasă, clonată în laboratoarele mediocrității, care se (…)