Cartea de luni: „Terapie narativă” de Dumitru Ungureanu

Pagini de memorialistică pline de nostalgie. Ritm alert, teme diverse, portrete admirabile, descrieri succinte, atmosferă moromețiană pe alocuri. Nicolae Bârna scrie pe coperta a patra: Prozatorul a fost înregistrat drept unul care „a venit pe valul postoptzecist“ (Al. Cistelecan), catalogare perfect judicioasă la nivelul debutului editorial şi al circulaţiei şi afirmării operei, care s-au produs după 1990. Unul, e adevărat, cu afirmare tipărită întârziată (efectivele celor aflaţi în aceeaşi situaţie fiind relativ numeroase!) şi cu o formare şi evoluţie oarecum netipice, săvârşite într-o poziţie de relativă izolare şi marginalitate (instituţională şi geografică), diferite de cele ale reprezentanţilor „nucleului dur“ al optzecismului, dar cu siguranţă un optzecist. Drept trăsături (…)