Legea, nu statul, trebuie să fie răspunsul

În România ultimilor ani, aproape că nu există dezbatere publică sau declarație oficială în care să nu fie invocată sintagma „statul român”. Ori de câte ori apare o problemă gravă – fie că este vorba despre o eroare judiciară, despre o fraudă de proporții, despre un abuz administrativ sau despre pierderea unor resurse publice – vinovatul este desemnat imediat: „statul român”. Această sintagmă a devenit un fel de refugiu colectiv, un paravan care permite ca răspunderea reală să fie estompată. Dar ceea ce, rareori, se spune răspicat este că statul nu este o abstracțiune, nu este o entitate străină de noi, ci un mecanism alcătuit din oameni, cu atribuții precise, iar responsabilitatea nu poate fi diluată în spatele unui concept impersonal. În plan juridic, România nu suferă de o lipsă de (…)