Dan Puric: Am ajuns să fim amețiți de drogul noilor ideologii, anesteziați de „fericirea” unei lumi fără de Dumnezeu, fericiți în sfârșit că nu mai există ierarhii, reguli, morală și rușine. Cu tineri ce aleargă bezmetici dintr-o „libertate” în alta, înecându-se inconștienți, rând pe rând sau toți deodată în oceanul depravat al libertinajului pus la dispoziție de forțele oculte ca un sinistru litoral al unei veșnice SINUCIDERI

„Se spune că de pe Crucea pe care era răstignit, Iisus vedea cu ultimile-i zvâcniri de viață pământească două lucruri, care pentru lumea de atunci păreau a fi eterne: fortăreața romană Antonia și Templul Iudaic. Și totuși, ele aveau să dispară cu timpul, sub nisipul neiertător al istoriei. Dar nu și privirea ETERNITĂȚII, care pentru o clipă le-a învăluit. Și poate de aceea, după 1714 ani, bătrânul domnitor al Tării Românești, Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu, avea să vadă din locul execuției sale publice și a copiilor lui, aranjată de sultan să fie tocmai de ziua Adormirii Maicii Domnului, ca un afront adus întregii Creștinătăți, și în același timp, chiar de ziua lui de naștere, când împlinea 60 de ani, să fie ca o suliță înfiptă în inima lui de OM, avea să vadă ALTCEVA. Vedea (…)