O pace prea îndepărtată

Ca unul care urăște profețiile jurnalistice și tot campionatul de citire a gesturilor și expresiilor în stil profiler n-am putut să nu remarc expresia de tristețe și oboseală a celor porniți în așa zisa „debarcare europeană” la Washington. Tot elanul lor de sprijinire a Ucrainei părea învăluit într-o umbră aproape imperceptibilă, ca o mătase de tristețe. Nu putea fi semnul înfrîngerii pentru că decizia nu s-a luat. Nu putea fi nici oboseala drumului pentru că n-au mers nici cu trenul, nici cu avioane de linie, înghesuiți cu genunchii la gură ca tot călătorul de la economy. Tristețea lor vizibilă și încă fără explicație putea veni doar de la o schimbare de macaz. Bățoasa și importanta conducătoare a Comisiei Europene era bunicuța resemnată de la colțul mesei. Gomosul cancelar german, cu (…)