„Eu nu vreau o țară ca afară!”

Am trăit „afară”. Ani de zile.Am văzut ordinea lor. Curățenia.Funcționalitatea.Și da, sunt lucruri bune, pe care le putem învăța.Dar am văzut și ce nu se spune.Am văzut copii de 13 ani drogați, chiar lângă școală.Am văzut sate fără biserici, dar cu „centre de reeducare”.Am văzut oameni singuri, înconjurați de tot confortul – dar goi pe dinăuntru.Am văzut cartiere întregi dominate de haos, frică și nesiguranță.Am văzut cum majoritatea devine minoritate în propria țară.Și mi-a fost dor.Dor de mirosul de pâine caldă, nu de congelatele lor.Dor de bunici, de vecini, de „Doamne-ajută” spus pe stradă.Dor de România așa cum o știam: cu rădăcini, cu tradiție, cu rost.Eu nu vreau o țară ca afară.Vreau o țară curată, dar și cu suflet.Vreau reguli, dar fără să ne pierdem umanitatea.Vreau progres, (…)