Zvârcolirea șarpelui

OLE OLE OLE CEAUȘESCU NU MAI E !!! Sigur poate fi dată orice interpretare dacă este scoasă din context. Iar numele contextului era TEROAREA PUBLICĂ. În Decembrie ’89, Bucureștiul trăia în teroare. Teroare reală. În București se trăgea. Clădirile de vis-a-vis de Televiziune au purtat urmele gloanțelor mult timp. Bărbații se adunau seara pe scările blocurilor să le apere în caz de atac. La fel la întreprinderi. Sporadic se trăgea în locuri publice. Oamenii erau împușcați, mureau. Lumea era terorizată, iar teroarea era legată de numele lui Ceaușescu și de teribilă lui poliție secretă, Securitatea. Așa încât, atunci când capul șarpelui a fost tăiat, lumea s-a simțit eliberată de teroare. OLE, OLE! Dacă atunci teroarea era folosită pentru menținerea puterii, astăzi, teroarea a devenit (…)