De ce îi dau dreptate lui Nicușor Dan că nu s-a închinat în fața CRIMINALULUI ȘI AGENTULUI BOLȘEVIC ION ILIESCU

Nu îi port ură lui Ion Iliescu. Am și dat mâna cu el, de împăcare, când nu mai era președinte, la o aniversare a zilei de naștere a lui Adrian Păunescu pe care bardul a organizat-o într-un restaurant de-al lui Marius Tucă și unde a ținut neapărat să vin și eu. Cu câteva zile înainte mă apărase în direct la o emisiune a lui Gâdea de la Antena 3, care pe vremea aia mă invita cel puțin la fel de des ca Realitatea lui Vîntu. Până s-a primit ordinul, în fiecare zi navigam între Antene, Realitatea și B1TV, și ceva mai puțin la Televiziunea Națională, unde copilărisem, de altfel. În studio la Gâdea Iliescu mă acuza de „anticomunism feroce” sau ceva de genul ăsta, după ce publicasem un interviu cu marele Vladimir Bukovsky – Dumnezeu să-l ierte! – pe care reușisem să-l aduc la București și (…)