Ion Iliescu şi „Dumineca orbului ’90“

Fiecare om şi, cu atât mai mult, fiecare personalitate politică trece la un moment dat în viaţa sa prin ceea ce limba engleză numeşte plastic ″his/her finest hour″. Pentru Ceauşescu acela a fost legat de condamnarea invaziei Cehoslovaciei de către trupele celorlalte ţări socialiste membre ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia (mai puţin Albania, care s-a retras din alianţă îndată după nefericitul eveniment) şi de sprijinul necondiţionat şi ferm acordat României de Administraţia preşedintelui SUA Lyndon Johnson, perioadă în care cel ce avea să devină, nu peste prea mult timp, „odiosul dictator“ s-a bucurat de aprobarea cvasi-unanimă a conaţionalilor săi (august-septembrie 1968). In cazul preşedintelui Ion Iliescu, acel moment se leagă de câştigarea en fanfare, la 20 mai 1990, prin (…)