Cînd podurile se ridică

Cînd podurile se ridică pentru noaptea cea lungă nu mai poți gîndi la fel ca în zilele în care aștepți răsăritul de soare și ești gata să lupți. Te îmbunezi și te apropii de starea de înțelepciune. Ce a mai rămas din zilele de încrîncenată dispută? Abia se mai simte cenușa lor. Unde sunt cuvintele? Resentimentele? Vinovățiile? Două decenii și jumătate am stat pe baricada cea ridicată în fața lui, amenințați de vorbele rostite la TVR. „-Ei au întinat nobilele idealuri ale socialismului”. Credeam că se întoarce, că revin! Credea și el sau încerca să treacă mai repede pe puntea îngustă între două lumi? Ani de zile am fost convins că este singurul pericol pentru țară. Nu mi-am putut imagina că și noi reprezentăm cam același lucru. Decenii la rînd ne temeam de el ca de moarte și l-am privit (…)