Tentația banului și captivitatea puterii

Într-o țară ce încă își învață silabisit libertățile, unde alegerile vin precum anotimpurile, dar schimbările întârzie ca ploaia în arșiță, fiecare scrutin ar trebui să fie nu o repetiție oarbă, ci un act de trezire. Din păcate, prea des, se preschimbă într-un spectacol cu măști, unde urna e decor, iar culisele ascund negoțul cel mai vechi: puterea în schimbul tăcerii. Banii nu tac. Ei murmură în ziduri, răsună în saloane și șoptesc în spatele ușilor închise. Cresc acolo unde controlul pălește, acolo unde statul se face că nu vede. Și când un lider — oricât de sobru în aparență — cere să-i fie returnate milioane rămase dintr-o campanie electorală, nu mai vorbim despre alegeri, ci despre troc. Nu mai e vorba despre încredere, ci despre restituirea unei investiții. Nicușor Dan, cândva (…)