Forfecând autobiografia lui Căncescu, „Brașovul. O viziune istorică post decembristă”(1)

Am dat întâmplător peste ceea ce și-a dorit Aristotel Căncescu să reprezinte o amplă frescă a zbaterilor politice postdecembriste brașovene, circumscrisă autobiografiei sale, din nefericire scrisă într-o frazare comprimată în stereotipiile propoziționale tipice crainicilor de radio, ce aminește de opera stilistică a miniaturiștilor vorbirii. Căncescu fiind la „bază”(„baza nr.3”, una din primele două, după lucrător la IAR) om de radio, în afară de multe alte necunoscute enigmatice ale caracterului său abisal, din perspectivă morală, bineînțeles.Cum însăilările sale autobiografice tipărite deja, dar distribuite unui cerc restrâns și dificil, dar nu imposibil de penetrat prin mijloacele operative ale unui jurnalist de investigație, unui conglomerat circular de rubedenii, acoliți și (…)