Reduceți deficitul bugetar că mă culc!

Cuvîntul cel mai auzit în aceste zile este „dezastru”. Și dacă deschizi frigiderul sau cămara, te poți trezi că auzi aceeași vorbă. Si cîinii o latră, și pisicile o miaună, și ziariștii o învîrt pe toate tonurile cu tot apetitul lor de vești proaste, de accidente și sînge proaspăt. Toată suflarea românească învîrte cuvîntul acesta cu un aer profetic, de imediat periculos, cu un ton grav de expertiză, de părerologie de cafenea, de resemnare, de teamă sau de rechizitoriu. „Dezastru financiar” strigă jurnaliștii, „dezastru social” strigă îndestulații lideri sindicali, situație dezastruoasă la împrumuturi, măsuri care duc la dezastru etc. Formulările se intersectează ca trasoarele în război. Ca țipetele la cutremur. Țara arată ceva mai bine, dar e dominată de neîncredere, de premoniții (…)