Pensiile speciale sau contrareforma

Într-o țară ce-și poartă Constituția ca pe o broșă de decor obscen, nu lipsa legilor doare. Nu hârtiile, nu paragrafele, nu textele frumos tipărite. Ci durerea vine din altă parte – din rănile încă deschise ale unei justiții care alege să nu vadă, să nu audă, să nu deranjeze. Statul român, biet decor de carton al democrației, a fost luat ostatic nu de dușmani externi, ci de propria-i metastază – corupția. Aceasta nu mai mușcă din colțuri izolate, nu mai sapă prin unghere. A devenit însăși țesătura care leagă instituțiile, bugetele, funcțiile. De la șantierele părăsite în noroiul promisiunilor, la bugetele stoarse sub pretextul dezvoltării, de la contractele publice trucate la licitațiile formale și controlul formalizat – totul e un spectacol al non-funcționării. Iar în culise, o piesă (…)