„Ce e un neam care nu mai vorbește? Ce e o nație care nu-și strigă durerile, care nu-și apără valorile, care nu-și educă pruncii în limba străbunilor? E un trup fără suflet. E un popor în pragul uitării. Tăcerea noastră nu e înțelepciune, când răul se face în tăcere. Nu e demnitate, când nedreptatea crește sub ochii noștri. E complicitate. Și complicitatea naște pieirea”, spune activistul civic Luis Bratu

„Tăcerea care ne ucide. Tăcerea noastră, ca neam, nu e liniște. Nu e pace. E uitare. E renunțare. E semnul că ne stingem încet, pe dinăuntru, în timp ce lumea trece pe lângă noi fără să ne mai audă, fără să ne mai vadă. Suntem un popor cu rădăcini adânci în istorie, cu sânge vărsat pe câmpuri de luptă, cu cuvinte sculptate în piatră și lacrimi scrise în cartea veacurilor. Și totuși, astăzi, ne mulțumim să tăcem. Să înghițim nedreptăți, să ne plecăm capul, să așteptăm „să se schimbe ceva” fără ca noi să rostim măcar adevărul”, scrie, pe Facebook, activistul civic Luis Bratu de la „Legitimă Apărare”. „Dar ce e un neam care nu mai vorbește? Ce e o nație care nu-și strigă durerile, care nu-și apără valorile, care nu-și educă pruncii în limba străbunilor? E un trup fără suflet. E un popor (…)