Un adio, la Praid

Spre rușinea, ghinionul și hazardul drumurilor mele n-am ajuns niciodată la Praid. Pentru mine, inundarea salinei seamănă cu o ușă care se închide pînă la capătul lumii, cum zice Jose Luis Borges. Și pe care nu voi mai putea intra niciodată. Cu regretul acesta în gînd citesc tot felul de articole, păreri, informații, rapoarte. Pe unele le salvez ca pe niște fotografii inutile, fără să știu de ce. Relatările despre situația creată la Praid conturează povestea tragică a unui loc pierdut pentru totdeauna. Nefericirea călătorului care nu mai poate coborî în salina de la Praid ține de literatură. Informațiile, relatările și declarațiile de martori și experți pe seama acestei tragedii spun multe despre halul în care au ajuns treburile noastre publice. Cine a condus salina de la Praid? (…)