Ospitalitate și migrații: înțelepciunea popoarelor primare în fața provocărilor contemporane

I. Prolog: Rândunica, casa și inviolabilitatea cuibuluiÎn lumea naturală, rândunica oferă o metaforă elocventă pentru a gândi legitimitatea teritorială, apartenența și apărarea căminului. Fidelă locului nașterii, ea se întoarce în fiecare anotimp pentru a reconstrui sau a reocupa cuibul pe care l-a clădit cu propriile aripi. Dar dacă acest cuib este profanat în absența ei, ocupat fără drept, ea îl abandonează sau îl zidește definitiv, pecetluind astfel soarta uzurpatorilor. Această logică organică, lipsită de ură, dar înzestrată cu o rigoare etică implacabilă, ilustrează felul în care anumite comunități umane — în special popoarele numite „primare” — au conceput legile ospitalității: ca datorie temporară, condiționată, limitată, mereu subordonată perenității grupului gazdă și (…)