Schimbarea amânată

Se spune deseori că „de treizeci și cinci de ani în România nu s-a făcut nimic”. Afirmația ține de o retorică de înțeles, dar nu este adevărată. Desigur, nimeni nu poate tăgădui că uneori nu s-a făcut ceea ce era nevoie și multe s-au făcut rău. Aș menționa acum doar că, așa cum atestă chiar fapte de sub ochii celor de azi, nicio țară europeană nu a lăsat să se facă înăuntrul ei „dreptate” atât de abuziv, fără cultura dreptului. Niciuna nu și-a lăsat instituțiile să fie atât de colonizate de prădători. Nu-i de mirare că, în trei decenii și jumătate, au prins maladii care strivesc inițiativele. Este vorba de luarea aparenței ca adevăr și a improvizației ca rezolvare, de răsturnarea ierarhiei valorilor, de nepotism și corupție ca niciodată și de expansiunea „minciunii ca a doua natură a (…)