Sindromul Stendhal: De ce poate frumusețea extremă să devină un pericol pentru sănătate?

În anul 1817, scriitorul francez Stendhal (pseudonimul lui Marie-Henri Beyle) vizita Bazilica Santa Croce din Florența, atunci când, la vederea mormintelor lui Michelangelo, Machiavelli și Galileo Galilei, dar și a frescelor din capela Volterrano, a fost cuprins de o stare de vertij atât de intensă încât simțea că viața i se scurge din corp. Ceea ce el a descris atunci ca fiind un „extaz religios” a devenit, decenii mai târziu, un diagnostic medical recunoscut oficial în 1979 de psihiatra italiană Graziella Magherini. Astăzi, Sindromul Stendhal nu mai este privit doar ca o reacție romantică exagerată, ci ca o manifestare acută a modului în care sistemul nervos procesează experiențele estetice sublime, transformând o vizită la muzeu într-o adevărată furtună fiziologică. Fenomenul se (…)