Daniel Udrescu: Administratorul cheltuie fără aprobarea acționarilor. Studiu de caz: Statul român S.A.

De peste două decenii, România funcționează, în materia finanțelor publice, sub un regim de excepție permanentă. Ceea ce Constituția a proiectat ca dialog instituțional și control reciproc al puterilor a fost transformat, prin practică, într-un monolog al Executivului. Demersul de față pornește de la o problemă de rang constituțional superior, care ține de funcționarea arhitecturii statului și de echilibrul puterilor, respectiv de existența unei practici de guvernare fiscal-bugetară care, începând cu anul 2003, a transformat ordonanța de urgență din instrument excepțional într-un mecanism ordinar de legiferare în materia finanțelor publice (peste 1.000 de modificări urgente şi excepţionale), cu efectul direct al golirii de conținut a rolului constituțional al Parlamentului. Dacă (…)