Părăsindu-şi pământurile, românii şi-au pierdut veşnicia!

Părăsindu-şi melegarul, romanii şi-au pierdut legea străbună pentru totdeauna ca măreaţă moştenire, tradiţie şi cult al nemuririi. Părăsindu-şi străbunii, românii şi-au pierdut magia protecţiei divine inerentă ancestralităţii. Conceptul „Eu cred” ca unică gândire este păstrarea meleagului ca plai şi răi. Nu există o înţelegere diferită a conceptului de „Eu cred” sau a conceptului de „Eu sunt„. Eu cred şi eu sunt există prin spaţialitatea geografică şi holografică a patrimoniului strămoşesc. Eu cred şi eu sunt, spirtualizate, sunt deposedate de esenţă şi de consistență în absenţa dovezii, eu sunt român. Dovada că tu eşti, este român. În esenţă, cuvântul român reprezintă întreaga istorie evenimenţială de la primul neam de apartenență. Dacă eu sunt altceva, indiferent ce, de exemplu, eu (…)