ILUZIA PE BANII TĂI

Am văzut interviul al lui Bolojan. Rece, dur, fără nuanțe, o masă amorfă de ipocrizie, minciună și satisfacție proprie.Discursul lui este mai periculos decât populismul gălăgios. Pentru că nu promite, nu minte pe față, nu exaltă. Doar mută nota de plată. Calm. Tehnic. Irevocabil.În numele unei reforme care nu începe cu statul, ci cu cetățeanul strâns cu ușa.Este forma modernă de autoritate: nu te amenință, nu te convinge, te anunță.România are o obsesie veche: speranța salvatorului. Vine din istorie, ca o boală cronică. De fiecare dată când lucrurile se strică grav, apare figura „necesară”, omul „de sacrificiu”, liderul care face ce trebuie, chiar dacă doare. Doar că durerea e mereu distribuită prost.Statul își acordă timp, tranziții, etape, comisii. Oamenii primesc termene, popriri, (…)