M-am întors la urșii din copilărie și am înțeles ceva despre noi

Zilele trecute stăteam în bucătărie cu bunicul și depănam amintiri. De când am plecat la București pentru studii, ori de câte ori revin acasă, găsim timp să povestim. Acum, în atmosfera sărbătorilor de iarnă, vorbeam despre Festivalul de Datini și Obiceiuri din Comănești. Aveam vreo 13-14 ani când bunicul ne-a dus pe sora mea și pe mine să vedem urșii. „Mai știi cand te-am dus la ursi?”, m-a întrebat el. „Erați numai oleacă și tu și sor-ta”. Îmi amintesc că era foarte aglomerat. Geuța, sora mea, avea vreo patru-cinci ani, iar eu eram prin clasa a șaptea. Nu am apucat să ne bucurăm prea mult de spectacol, din cauza frigului și a îmbulzelii. Toată lumea voia să ajungă cât mai aproape de urși. Eu îmi doream doar să plecăm acasă cât mai repede. Bicu – așa îi spunem noi bunicului din partea (…)