O carte care se trăiește

De luni de zile, păstrez pe masă o carte în coperți de un negru mat, elegant și discret. Un cadou. Un mesaj de aniversare. O încercare reușită de a pune un semn în trecerea timpului, un obiect de suvenir, o lecție de grafică și bun gust, un album de artă și un obiect de promoție cum puține au fost produse în România. Am răsfoit-o de mai multe ori. De fiecare dată, am trăit cîteva secunde de sărbătoare și melancolie. Din rațiuni strict persoanale, n-am așezat această carte pe rafturile bibliotecii. Pur și simplu, pentru că îmi spunea mai mult decît ce voia să fie, pentru că mă trimitea la începuturile anilor 1990, cei mai agitați și mai frumoși din complicatul nostru drum spre libertate și democrație. În urmă cu aproape 35 de ani, într-o clădire care nu mai există de pe Calea Victoriei, (…)