Moș Crăciun nu a fost, la început, un dăruitor de obiecte, ci un nod simbolic al trecerii.

Moș Crăciun nu a fost, la început, un dăruitor de obiecte, ci un nod simbolic al trecerii. El nu aducea daruri — primea ofrande. Nu aduna jucării, ci destine. Iar în spatele figurii îmblânzite de astăzi se află o memorie arhaică a morții, a renașterii și a alegerii.Cu mii de ani înainte de Crăciun, oamenii marcau Yule — noaptea cea mai lungă a anului. Nu ca să se distreze, ci ca să supraviețuiască simbolic momentului în care soarele „moare” și trebuie chemat înapoi la viață. Aceasta este matricea psihologică a solstițiului: confruntarea cu întunericul interior și decizia de a continua.În mitologia nordică, acest prag era străbătut de Vânătoarea Sălbatică, condusă de Odin — nu un „zeu al cadourilor”, ci un arhetip al inițiatorului: războinic, judecător al morților, purtător al (…)