Revoluția din ’89, Ceaușescu și cărțile arse pe trotuar

Aveam aproape cincisprezece ani și eram elevă la Colegiul „Mihai Eminescu” din Buzău. Tata era, printre altele, și secretar de partid la o mare întreprindere buzoiană, bunicul din partea tatălui fusese militar, iar celălalt bunic era contabil. Toți erau implicați în toate evenimentele orașului. Între Smeeni, o comună din Bărăgan unde aveau casă bunicii materni, și Bulevardul Nicolae Bălcescu din Buzău unde locuiau bunicii paterni, avea să se desfășoare povestea mea. Decembrie 1989 a fost luna în care copilăria mea se sfârșea. 17 decembrie – Zvonurile din Smeeni La bunicii din Smeeni, unde credeam că-mi voi petrece vacanța de iarnă, am auzit pentru prima dată despre evenimentele de la Timișoara. Bunicul aflase cumva despre asta și îi spunea în șoaptă bunicii: „Se întâmplă ceva mare (…)