Grigore C. Moisil – între adevăruri şi aforisme

Am avut onoarea de a-l cunoaşte pe Grigore C. Moisil când eram student în anul al III-lea la Facultatea de Filosofie a “Universităţii din Bucureşti”: împreună cu profesorul universitar din domeniul filosofiei artei, Alexandru Tănase (un prieten al familiei Bârliba pe linia bunicului meu după tată, preotul din satul Feredieni/raionul Hârlău şi fost senator de Iaşi, alături de Mihail Sadoveanu) am mers într-o seară la “Casa Universitarilor” unde acesta stabilise anterior o întâlnire amicală cu distinsul academician; cele peste două ore au fost pentru mine o adevărată “sărbătoare a spiritului”. La încheierea acelei întâlniri memorabile, distinsul academician mi-a zis: „Dragul meu, am apreciat că apelativul cu care mi te-ai adresat a fost <Grigore C. Moisil> şi pentru asta meriţi din (…)