De ce suferim atunci când oamenii sau viața nu se ridică la nivelul așteptărilor? Psihologia, neuroștiința și filozofia explică

Suferința nu apare doar din ceea ce trăim, ci mai ales din diferența dintre realitate și filmul interior pe care îl proiectăm asupra ei. Ne formăm, adesea fără să ne dăm seama, un set de așteptări despre cum „ar trebui” să se comporte ceilalți sau cum „ar trebui” să evolueze viața. Iar când lumea nu se aliniază acestor scenarii tăcute, apare tensiunea: nu pentru că viața ar fi nedreaptă, ci pentru că ne agățăm de ideea că lucrurile trebuie să se petreacă exact așa cum ni le-am imaginat. Filosofii, psihologii și cercetările despre creier ajung la aceeași concluzie – durerea se amplifică atunci când refuzăm să acceptăm că realitatea nu urmează întotdeauna regulile noastre. De ce ne chinuim atât de mult să controlăm ce nu poate fi controlat? Oamenii nu sunt pioni pe care îi poți mișca (…)