Timpul ar putea fi doar o proiecție a creierului, argumentează un profesor de filosofie

Expresii precum „timpul zboară”, „timpul nu așteaptă pe nimeni” sau „pe măsură ce trece timpul” sugerează că timpul ar fi un proces real, exterior nouă, prin care ne deplasăm. Trăim în prezent, iar evenimentele vin și pleacă, intrând în trecut. Totuși, dacă încerci să explici concret ce înseamnă „curgerea” timpului, lucrurile devin neclare. Ce anume curge? Apa curge într-un râu pentru că se află în mișcare; dar ce înseamnă ca timpul să fie în mișcare? Și ce este timpul, de fapt? Ce este timpul? Evenimentele sunt „întâmplări”, nu obiecte, și totuși vorbim despre ele ca și cum ar avea o poziție schimbătoare în viitor, prezent sau trecut. Dacă unele evenimente sunt „în viitor” și se apropie de noi, iar altele „în trecut” și se îndepărtează, unde se află ele, de fapt? Viitorul și trecutul (…)