Labirint, mister medieval și anti-clericalism în Numele trandafirului

Nu îmi amintesc să fi citit vreodată vreun comentariu care să îți rețină atenția pe Numele trandafirului al lui Umberto Eco și în genere pe literatura care de cca 200 de ani face din misterul medieval o temă anti-clericală de succes, astăzi hiper-exploatată de cinema. Bun, romanul lui Umberto Eco, deși popular, beneficiind de o ecranizare încă și mai populară (în regia lui Jacques Anaud, 1986, cu Sean Connery), se înscrie în tradiția literară anti-clericală mai veche a Occidentului, de proveniență protestantă și iluministă, transformând catedrala gotică, începând cu Victor Hugo și Notre Dame de Paris, dintr-un loc deschis al pietății populare, într-un spațiu închis și labirintic, fremătând de gânduri și păcate grele, de uri nestinse, locuit de monștri și de asasini, un spațiu al (…)