ÎNTRE FRESCĂ ȘI PĂCAT

E o zi grea pentru sarcasm și ușoară pentru reflecție.Inaugurarea picturii Catedralei Naționale nu e doar un eveniment religios. E un moment de bilanț, pentru felul în care privim simbolurile noastre.Unii văd în ea o rană a bugetului, alții un gest de reparație spirituală. Dar, dincolo de orice, e oglinda în care ne privim toți: credincioși, sceptici, ironici sau împăcați.Argumentul “puteam face spitale în loc” are, desigur, greutate. Dar el ratează esența: niciodată în România lipsa unui spital nu a avut ca explicație prezența unei biserici, ci nepăsarea cronică, furtul sistematic și lipsa de viziune politică.Într-o țară în care se fură cu binecuvântare și se construiește cu blestem, Catedrala Neamului nu e vinovatul de serviciu. Ea e doar vizibilă, masivă și, pentru mulți, incomod de (…)