Blestemul lepădării de libertate

O povestioară interesantă cu o morașă care nu o să vă placă deloc…Cică, era odată un popor liber. Oamenii nu aveau conducători și nici administratori. Fiecare se descurca după cum îl ducea mintea. Dacă oamenii aveau vreo pricină, se duceau la un judecător. Judecătorii de atunci nu erau ca magistrații de azi; niște tocilari de la facultatea de drept… ci oameni înțelepți, despre care toți știau că sunt drepți și că le pasă cu adevărat de țară și popor. Deciziile lor erau respectate, nu impuse. Toată lumea știa că au dreptate, pentru că erau oameni înțelepți și cu dragoste de Dumnezeu. Ei nu conduceau pe nimeni. Ei doar rezolvau problemele. Nimic mai mult. În rest, erau oameni obișnuiți, ca toți ceilalți. Chiar și în caz de război, oamenii își puneau nădejdea în acei oameni (…)