Dragoș Filip: Taumaturgul sufletelor noastre

Când totul pare că se prăbușește, iar reperele civilizației se depărtează sau dispar, atunci apare parcă de nicăieri Dan Puric ARTISTUL, OMUL, nu actorul – pentru că pe scena vieții toți suntem actori –, care vine și ne spune că mai avem speranțe, că nimic nu este pierdut. La conferințe, pe care le numește mărturisiri de la suflet către suflete, la emisiuni TV sau la podcasturi, în articole sau cărți, Dan își cântă aria omeniei către poporul său, indiferent de etniile care-l compun, redeșteptând și insuflând faptul că speranța este vie. Speranța de a putea rezista, de a sta drepți, nu aplecați, cum este moda vremurilor, din fericire efemere. Chiar și eu mă agăț uneori ca de paiul înecatului de vorbele lui Dan, trăite organic cu o convingere transcendentală. Când îl evocă pe Iisus, (…)