Atelierul de tâmplărie și împletituri de la Văcărești

La începutul secolului XX, reforma închisorilor făcea parte din procesul de modernizare a națiunii române. La 19 august 1904, inaugurând Pavilioanele Direcțiunii Închisorilor, Gr. Dianu, directorul general al închisorilor, declara că penitenciarul nu mai putea continua să fie „o școală de corupție”. Una dintre misiunile criminaliștilor reprezenta acțiunea de reeducare morală și profesională a deținuților, prin intermediul unui principiu simplu: acela al muncii. La acea vreme, condamnații puteau deprinde pe timpul săvârșirii pedepsei diverse meșteșuguri pe care să le practice la eliberare, devenind astfel folositori atât familiilor lor cât și societății. În 1908, C. Rădulescu, subdirectorul general al închisorilor, evidenția importanța organizării muncii în aceste instituții (…)