Cum se naște un personaj de teatru: de la text la corp (P)

Cum se naște un personaj de teatru: de la text la corp Un personaj nu apare din neant; se precipită, ca o ploaie fină, dintr-un nor de semne. Textul oferă urmele—replici, indicații discrete, aluzii—iar actorul aduce vremea potrivită ca aceste urme să prindă carne. Între cele două există un interval fertil: locul în care cuvintele încep să respire, unde o pauză devine intenție, iar o literă, cândva inertă pe hârtie, se transformă în mușchi care se încordează. Aici, între pagină și scenă, se naște miezul personajului: o combinație de ritm, presiune interioară și curiozitate disciplinată. În primele întâlniri cu textul, tentația este să „înțelegi” totul repede. Dar personajul se opune grabei. El cere timpul cernut, acela în care actorul rămâne cuvintelor ca un biolog cu lupa: caută nu (…)