Europa „în piuă”: jocuri de copii și politică bruxelleză

Europa și Occidentul „civilizat” au fost aspirația noastră dintotdeauna, sau măcar de pe la 1848 încoace. Un număr de lucruri pe care le-am văzut în cei câțiva ani de când trăiesc la Bruxelles, ca și felul cum se întoarce lumea cu susu-n jos în ultima vreme m-au făcut mai atent și mai nuanțat cu aceste aspirații către civilizație. Nu în sensul că le reneg sau că cred că ar trebui ca cineva să le renege, ci în acela că și civilizațiile au, până la urmă, mărirea și decăderea lor, iar lumea nu pare a fi tocmai „pe val” în ziua de azi, după ce „sfârșitul istoriei” al lui Francis Fukuyama, adică triumful definitiv al democrației liberale, s-a dovedit a nu avea loc sau, dimpotrivă, a avut loc, dar cu semn schimbat. „Touche-touche”, leapșa de Bruxelles Într-o stație de pe Rue de la Régence (…)