Mărirea și decăderea Muntelui de Pietate, prima rețea de case de amanet girată de Stat / Toate activele ei au dispărut în Rusia, odată cu Tezaurul României
Primele case de amanet au apărut pe
vremea când la noi domnea Mihai Viteazu. Cea dintâi a apărut în Franța, la Avignon, în 25 ianuarie 1589. Se chema „Muntele de Pietate” și avea ca principal scop asistarea celor săraci. Scopul ei era să ofere un „împrumut” tuturor celor care trec printr-o situaţie dificilă. Publicul este foarte bine precizat: „săracul jenat” (le pauvre honteux), adică cel care se găseşte, la un moment dat, într-o situaţie de „criză” (boală, şomaj, măritarea unei fiice, moartea neaşteptată a unui membru important al familiei etc.), dar căruia îi era ruşine să apeleze la mila celor din jur, cerşind.
În România, un prim proiect a fost inițiat în 1864 de ministrul de atunci al Finanțelor, Nicolae Rosetti-Bălănescu, dar din cauza situației politice tensionate din Principatele Române, acesta nu a fost pus în aplicare. Conform statutului de funcţionare, „ajutorul” trebuia oferit numai celui care merită, celui care este capabil să iasă din starea de sărăcie.
În Regatul Român existau case de amanet private, dar acestea erau de fapt birouri de cămătărie, care se adresau unui cerc restrâns de clienți și contribuiau cel mai adesea la sărăcirea celor care erau nevoiți să apeleze la serviciile lor.
Amanet Credit line: – / Heritage Images / Profimedia
O a doua inițiativă i-a aparținut lui Menelas Ghermani, ministrul de Finanțe între 1888 și 1895. Aromân născut la Belgrad în 1834, a studiat comerțul și finanțele la Viena și era familiarizat cu sistemul bancar occidental. După terminarea studiilor, a venit în România și și-a înființat propria bancă împreună cu fratele său. Menelas Ghermani s-a remarcat prin două proiecte majore: primul a fost introducerea sistemului monometalic (aurul a devenit singurul metal standard) iar al doilea, în 1893, a fost (…)
| 
